T R A N S F E R
Picturile din această expoziție au fost făcute pe durata a mai multor ani. În 2013 d-na Ana Lupaș mi-a propus să mă gândesc la o modalitate de-a reface o tapiserie de-a dânsei, de-a o interpreta în pictură. Tapiseria se degradase, și decât o refacere a ei cu fire de lână, în același mod, a preferat o trecere, o transpunere a ei într-o altă formă a artei – în pictură. Adevărata temă și provocare nu era a reproduce tapiseria, ci a medita asupra timpului, a efectelor lui asupra lucrurilor și oamenilor, dar și răspunsul spiritual în fața transformărilor materiei. Asta am înțeles-o peste șapte ani.
La început am pictat ce am văzut, pentru mine e important să mă atragă ce pictez. La prima lucrare, mi-am aranjat tapiseria, care era destul de deteriorată, cu multe spații goale, prin care se vedea o pictură cu roșu de pe perete. Părea totul destul de bine. Când a fost gata pictura am constatat că pusesem tapiseria cu capul în jos. Golul și plinul din ea aveau deja o altă dinamică, care în pictură se citea altfel. A urmat apoi o distrugere totală a tapiseriei – nu mai rămăseseră din ea decât sforile verticale și cele două părți laterale, ca două aripi, din alt material.
Eu am primit două printuri, destul de mari, care redau liniile verticale rămase din tapiserie. Iar mi-au plăcut. Și a urmat o serie de picturi după ele, ba unele includeau și scociul cu care era ținut printul pe carton. Sforile, așa cum erau acum, nu erau ca la început, erau unele rupte, altele încâlcite, unele colorate. Am început să înțeleg că ele trecuseră prin viață. Au pornit egale, drepte, așteptând cu speranța încărcătura bogată a țesăturii. Care a venit, și s-a dus. Mi-au plăcut mult așa. Aveau un ritm și o frumusețe abstractă, pe care o capeți doar după o astfel de experiență. Le-am pictat pe o pânză mare, albă, cu un brun monocrom.
Și doamnei Lupas i-au plăcut lucrările, și asa-zisul proiectul a mers mai departe, fără grabă, fără ținte și termene de atins. Mi-a arătat niște tapiserii vechi, mici, cam un A4, decolorate de timp. În ceea ce făceam aveam o libertate deplină. M-am gândit să le fac mari, colorate și ca nou-nouțe. Era mai mult pictură și mai puțin tapiserie.
Am rămas legat de prima tapiserie, pe care am apucat s-o văd înainte de distrugere. Și toată povestea asta m-am gândit să o transpun într-o tapiserie. Cum eram deja obișnuit cu transferul din tapiserie în pictură mi-am ales fire – liniuțe de culoare, ca model câte patru pe diagonală, câte cinci pe cealaltă diagonală, pe suprafețe mici. N-am fost mulțumit, am reluat de patru-cinci ori liniuțele. Deja primele nu se mai vedeau, și suprafața pânzei era destul de mare. Am tras zeci de mii de liniuțe.
Rezultatul muncii nu-l știi de la început, ci îl afli poate, peste ani de zile.
Gheorghe Ilea
20 Februarie, 2026
CEEA CE ESTE DINCOLO DE NOI
Întâlnirea dintre Ana Lupaș și Gheorghe Ilea s-a petrecut cu ocazia organizării la Zalău a Cenaclului ”Atelier 35” în cadrul căruia Gheorghe Ilea s-a făcut remarcat prin câteva expoziții importante și premii de specialitate. Performance-ul ”Groapa de gunoi” din 1994 pe care Gheorghe Ilea l-a făcut în Bucea natală, avea să fie considerat de către Ana Lupaș una dintre cele mai importante acțiuni performative din România, care ar merita o atenție mai mare, poate chiar internațională.
Influența Anei Lupaș asupra unei întregi generații de artiști români din anii 70-80, precum și rolul decisiv pe care l-a avut în geneza artei experimentale din România sunt bine cunoscute. Cu toate acestea, colaborarea celor doi artiști, începută în 2013, nu este una de tip ”mentor – ucenic”. Ea s-a bazat pe încrederea reciprocă, pe intuiția unei continuități axiologice, pe respectarea deplinei libertăți de gândire și de creație. Gestul refacerii unei lucrări de tapiserie, care se uzase sub apăsarea timpului, asumată de Ana Lupaș ca un soi de penitență, ca un ”exercițiu de umilință” (1961), este preluat de Gheorghe Ilea. El aderă la un crez, la ceva indefinibil dar care se va revela progresiv pe parcurs. Nu copiază pur și simplu niște lucrări ci participă la ele. Lucrările de artă textilă sunt ”transferate” în pictură, o ”pictură țesută”, ridicate la scară, înviorate în culorile bănuit originale. Parcursul acestui proiect de recuperare / restituire, de ”re- înviere”, duce la atingerea acelorași note, acelorași sunete, sau, cum mărturisește Ana Lupaș, ”ne-am apropiat poate la aceeași distanță de ceea ce este dincolo de noi”.
Cutezanța intervenției directe a lui Ilea pe un ”Covor zburător cu prapuri” (1961-1964), pe care îl marchează prin adăugarea unui înger cusut și colorat, denotă o apropiere a sa de universul intim al creației Anei Lupaș, despre care s-a spus că părăsește mereu pământul evadând în alte spații, într-o continuă mișcare către un ”dincolo” în care poți auzi muzica sferelor. Interesant este faptul că Ilea nu are nicio explicație pentru faptul că adaugă îngerul pe dosul lucrării Anei Lupaș. El este astfel un înger tăinuit, sfios, care își manifestă strania anghelofanie doar dacă răsucim voluntar aripa covorului zburător din care a mai rămas doar urzeala. Acest
2
fapt extrem de poetic, arată sensibilitatea pe care Gheorghe Ilea o atinge în timpul lucrului la acest proiect, precum și faptul că el simte, lucid sau nu, că se află cumva în afara celor pământești, în zona sacrului. Acest fapt poate fi remarcat și într-o altă lucrare, în care covorul degradat devine epitaf prin adăugarea unui Hrist zgâriat cu coada pensulei pe un roșu proaspăt. Nu știm dacă Gheorghe Ilea se va fi gândit atunci la o lucrare a Anei Lupaș care se numește ”Mijloc de ajuns în Rai” ( sau alta ”Mijloc de ajuns în Soare”, 1962-1964) dar a aderat intuitiv la crezul ei că o lucrare de artă nu trebuie vădit argumentată, nici unilateral explicată sau percepută, ci trebuie ”cu lumina ei să sporească a lumii taină”, în sens blagian.
Expoziția ”Transfer” ( titlul îi aparține artistului ) a lui Gheorghe Ilea s-a bucurat de sprijinul total al Anei Lupaș care a pus la dispoziție operele originale după care s-a lucrat. Ele constituie în cadrul expoziției o bază documentară, o ”legendă” ( în sens cartografic ) care ne ajută să citim creația lui Gheorghe Ilea rezultată din această colaborare.
Vasile Istrate
2026
