RUGĂCIUNI ÎNZIDITE

15.10-20.11.2019

       Aceste obiecte recuperate – relicve în RELICVAR care păstrează memoria locului – stârnesc emoții. Mai mult, în ele sunt irizări cromatice demne de arta bizantină dar în același timp demne de un Lucian Freud de exemplu. Aceste bucăți de moloz conțin straturi care vorbesc în palimsest despre acumulări neintenționate ale zugravilor și în care – acum înainte de cupa excavatorului care urma să le încarce spre a fi duse în haosul de la Pata Rât – vedem mâna  lui Dumnezeu care a lucrat și nu întâmplător, a adăugat frumos peste frumos și care în palimpsest formează un mesaj și chiar un miracol vizual. Nu știu dacă putem numi aceste obiecte readymade ci, mai degrabă ele sunt ready-selected, fiind selectate din grămezile de moloz rezultate după refacerea bisericii. Ele pot fi luate și așezate în portofoliul artistului, fiind excepționale lucrări de artă conceptuală, obiectuală, cum ar fi acele cărămizi vechi în care au fost inserate bucăți de prescură.

Concepția curatorială făcea necesară și prezența icoanelor de patrimoniu de la Muzeul Arhiepiscopiei Clujului.

Florin Gherasim ( discuție liberă la vernisajul expoziției )

Vrem să deschidem acest spațiu spre noi direcții. Până acum în proiectul Drumuri spre Centru – din vechea galerie Horeb – am încercat câteva reverențe la maeștrii pentru a legitima cumva spațiul. Considerăm că am ajuns la Centru. Intenționăm acum să invităm artiști de artă contemporană arătând că aceasta nu exclude prezența valorilor culturale de artă creștină.

Avem aici o compoziție cu obiect așezat între două icoane vechi nerestaurate. Icoane și moloz, toate în suferință vorbind despre oprimarea credinței în timpul gratiilor, în timpul opreliștilor. Așadar obiect între două icoane. Rămânem totuși în zona recognoscibilității, a apelului la sacru și a delimitării între obiectul de artă contemporană și obiectul de patrimoniu sacru. Avem însă și un alt loc unde s-a produs rarefierea și unde apar din nou gratiile care trimit mult mai direct la suferință. Observăm un posibil proscris, o posibilă spânzurătoare și jertfa abia schițată, abia bănuită. Avem de asemenea rapeluri de casetoane cu moloz care pot sau nu să trimită la sacralitate prin identificare cu fresca – mai ales că provin din zidul bisericii – dar și aceste cărămizi care trimit direct la sacru prin inserția bucăților de pâine rituală pietrificată care însoțește marile rituri de trecere. De aici și denumirea expoziției – Rugăciuni înzidite.

Este de fapt un panou care ar putea fi receptat  singur ca un panou de artă contemporană trimițând spre abstract dar în care sacrul este extrem de rarefiat și discret, fără să lipsească însă. Și tocmai prin aceasta este foarte puternic pentru că acele mici puncte sunt foarte puternice.

Dacă privim cu ochiul criticului de artă, a omului familiarizat cu patternurile artiștilor consacrați ai artei contemporane, aproape că putem citi această compoziție ca un fel de citat sau reinterpretare a celebrelor lucrări în verticale și orizontale ale lui Piet Mondrian.

Puteți vedea de asemenea și un panou compozițional cu fotografii de șantier salvate din anii 80, care sunt datate, lucru care le sporește valoarea documentară, precum și desenul original după care s-a realizat mozaicul exterior reprezentându-l pe Sf. Ilie patronul bisericii. Toate oferă imagini ale procesului dificil de construire a acestei biserici care adăpostește galeria Relicvar.